Duminică, 9 mai. Că vorbim de rețele de socializare, că vorbim de mass-media, vorba românului polarizează în jurul semnificației de astăzi: Ziua Europei.

Ce treabă ai tu, române, cu ziua asta? N-ai vreun motiv s-o simți aproape, că tu încă n-ai învățat mai nimic de spiritul european, viziunea europeană. Dacă pentru tine Europa e încă “în străinătate”, ce cauți să ți-o atribui? Tot Europa asta e pentru tine un loc unde tu muncești, că se câstigă mai bine decât în țara ta - deci nu te simți parte integrantă a ei. Rămâi (măcar) în spirit de sărbătoare doar în preajma zilei de 1 Decembrie. Te și ne reprezintă. Și de bine, dar mai ales de rău. 

Dacă atunci îți faci timp să blamezi, astăzi de ce lauzi? Spiritul românesc are prostul obicei de a lăuda ce nu e al lui și de a critica ceea ce îi aparține, nereușind să sesizeze că, de fapt, critica îl reprezintă pe el însuși. Să trecem la următorul nivel: să apreciem, să ne luăm modele, nu să râvnim. Râvna lipsită de admirație nu face loc evoluției. 

Care dintre noi a imitat un comportament european? Căci, slavă Domnului!, fiecare a avut ocazia să pășească pe meleaguri străine. Am făcut-o doar ca să realizăm cât de rău e în România. Și atunci vin iarăși să te întreb: ce găsești azi de vorbit? Dă elegant un skip oricărei forme de a-ți etala atenția asupra zilei și stai pe gânduri: cum să faci să fii ca ei! Românul nostru mai are niște istorie de scris, de trăit, de depășit - până a reuși să se integreze în comunitatea europeană, din care, în mod teoretic, face parte. 

Am furat tot ce am putut de la ei: bucătarie, muzică, modă, cuvinte, obiecte, dar niciodată nu ne-am pus în cap să le imităm și comportamentul, gândirea, atitudinea fată de orice, principiile, deciziile, judecata - concretul ia formă prin atenția acordată abstractului. 

Înainte de învăța despre ziua de astăzi, 9 mai, să reflectăm asupra verbului “a europeniza”. Să-i distingem sensurile, să încercăm să-l raportăm la noi - ca unitate sau ca parte integrantă a unei unități, să ni-l însușim. Momentan, “a europeniza” e un termen despre care nu știm nimic, nici măcar că-l avem. Și-atunci, ce sărbătorim azi? E simplu dacă suntem lucizi: e doar a noua zi din ultima lună a primăverii. O zi cu soare, în care, române, poți face un grătar. Dar nu uita: fiind în România, nu mai mult de șase participanți!