De la mic, la mare, indiferent de vârstă, astăzi serbăm... Valentine’s Day! De-a lungul anilor, noi, românii, în stilul caracteristic, am “reușit“ să ne însușim mai multe sărbători ce nu fac parte din istoria noastră, preferându-le pe acestea în detrimentul sărbătorilor noastre tradiționale. Dragobete? Ce urât sună. Parcă nu are așa... ceva, să te gâdile la ureche. Altfel “pocim” Valentine’s Day. Valentinu’, Velăntainzdei, Ziua îndrăgostiților, că deh, nu puteam să nu ne punem amprenta românească asupra apelativului, sau chiar, cum ar spune bunicii noștri, într-un dialog pe bancă, supărați și ei.. “Azi e aia cu Valentinu’”. Toate aceste forme de adresare au devenit rapid foarte populare și chiar parte din categoria “obligatorii” la noi, la români.

Pentru a descrie puțin mai amplu data de 14 Februarie, dezvelind-o de ambalajul frumos cu care este împachetată, putem spune că ziua de 14 Februarie are mai multe înțelesuri. Ziua în care toate cuplurile sunt perfecte, Ziua în care restaurantele sunt uimite de oameni care nu au servit tot anul decât o apă cu o scobitoare, iar acum nu mai știu cum să se plângă de fructele de mare comandate, Ziua în care florăriile își fac provizii financiare pentru iarna viitoare, Ziua în care, vrei - nu vrei, la prima tinerețe sau la ultima, cu burtică sau pătrățele, tot trebuie să te afișezi cu el măcar puțin, pentru frumosul cadou cu care s-a afișat în fața ta, Ziua când vânzările la baloane explodează (baloanele pe bune, nu vă gândiți la alte prostii, că nu le putem cunoaște fără să introducem Educația Sexuală în școli), Ziua când “am cel mai minunat iubit din lume”, iar aceasta este imediat după Ziua “NU TE MAI SUPORT, EȘTI UN PORC”.

O singură zi, zeci de semnificații! Putem continua cu Ziua ursuleților de pluș, aduși de ursuleți bipezi, Ziua când băieții plimbăreți trebuie să schimbe mai multe locații, iar fetele plimbărețe nu pot pune story cu niciun cadou primit, pentru că s-ar supăra ceilalți “darnici” din viața lor.

Pentru a evita să privim doar partea negativă a lucrurilor și pentru a ne adresa și celor care încă simt sentimentul iubirii adevărate, derulăm caseta cu 10 zile în față, unde ajungem la o zi parcă uitată de toți, păstrată “în viață” de bătrânii noștri, cărora li se mai alătură câțiva indivizi din toate categoriile de vârstă, ce înțeleg că iubirea nu trebuie să se manifeste doar o zi în an, ce înțeleg că fericirea în cuplu nu se “postează” în mod obligatoriu, ce serbează în mod autentic, pentru a marca din reflex adevărata zi a celor îndrăgostiți.

Ei sunt aceia care știu de Baba Dochia și de fiul ei cel mare, zeul dragostei și al bunăstării, identificat ca și Cupidon în legende. Pentru daci, Dragobetele era cel care oficia începutul primăverii. În istoria noastră, de Dragobete, fete și băieți se întâlneau pentru ca iubirea lor să țină tot anul. În zilele noastre, pare că aceleași personaje se întâlnesc de Valentine’s Day, pentru a-și ierta “păcatele” făcute în anul anterior. Să vă fie Valentinu’ fericit, nu?!