Spunea Băsescu acum ceva vreme că statul român este ca un om slab, care cară în spate un obez. Ei bine, Complexul Energetic Oltenia pare a fi, prin comparație, un sfrijit care duce în cârcă nu unul, ci zece grăsani, de te și miri cum mai respiră. La momentul la care discutăm, problemele se acutizează pe zi ce trece. Fără o prioritizare în sensul rezolvării nu se poate și, mai mult decât atât, riscăm să-l prăbușim singuri! 

1. Problema cea mai urgentă este achiziționarea certificatelor de carbon pentru energia produsă anul trecut. Între șapte și opt milioane de certificate ar trebui să ia CE Oltenia până pe 30 aprilie, nu știm câte a apucat să ia, pentru că informația nu este publică. Știm că societatea încă face demersuri pentru un împrumut de 241 de milioane de euro, din trezorierie, pentru certificate și alte cheltuieli de funcționare, dar și că vrea să împrumute până la 1,5 milioane de certificate. Și mai știm că prețul unui certificat a ajuns la 42 de euro și tot crește, iar acum câteva luni putea fi luat la jumătate de preț. Pentru neliniștea noastră, datele mele spun că dl. ministru vrea să le achiziționeze când prețul ajunge la 46! Diferența de 4 euro se numește într-un fel... adică "dreptar"! 

2. A doua problemă urgentă este aprobarea planului de restructurare. Un milion de euro a plătit CE Oltenia pentru un plan pe care Comisia Europeană l-a dat la refăcut. De opt luni așteaptă CE Oltenia aprobarea planului. A trebuit acum să-l refacă, dar modificările sunt secrete. Știm doar că Fondul Proprietatea refuză în continuare să susțină compania în aplicarea planului, că au fost găsite șase bănci care să finanțeze compania în următorii ani, dar și că au fost vândute cantități de energie până în 2025. Cu alte cuvinte, compania încearcă să se conformeze noilor cerințe ale Comisiei Europene, dar nu știm încă nimic despre componenta de decarbonare. Europenii susțin că societatea ar trebui să renunțe mai repede la cărbune, deși planul prevede închiderea primelor două grupuri în acest an, precum și a cinci perimetre miniere până în 2025. Cine conduce Fondul Proprietatea? https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Fondul_Proprietatea. Vă traduc eu în câteva cuvinte.

Iată cu cine avem de-a face: Reprezentantul Fondului Proprietatea, administrat de firma Franklin Templeton, Johan Meyer, afisează la experiența de lucru pe net asa: universitatea din Pretoria, apoi angajat la Franklin Templeton Africa de Sud și apoi vine Franklin Templeton Romania. Adică el a jucat la bursă toată viața prin țări sărmane. Oamenii ăștia n-au treabă cu latura socială, cu securitatea națională etc. Sunt educați să taie în carne vie. Și mai e un nume interesant printre reprezentanții acționarilor: Mark Henry Gitenstein, amicul apropiat al lui Biden, fostul ambasador american anti-corupție care s-ar putea să-l fi corupt pe Băsescu sau guvernul ca să dea administrarea Fondului Proprietatea la Franklin Templeton. Și să vezi miracol: imediat după ce a iesit din funcția de ambasador, a devenit boss peste un sfert din activele strategice din România ca "board-member" la Franklin Templeton. Aici trebuie să aprofundeze organele de anchetă și să lanseze o anchetă pe tema asta pentru că, repet, oamenii ăștia administrează un sfert din România. Știu că pare o glumă bună partea cu organele. Sistemul le aparține în mare parte. Trist!

3. Prea multe decese în rândul angajaților. Sunt zeci de oameni care mor în fiecare an, înainte de pensie. Puțini în accidente de muncă, cei mai mulți acasă, de inimă sau alte boli. Media de vârstă a celor din producție trece de 50 de ani, iar munca este grea. Când erau tineri, era altceva, dar să înduri la 50 de ani frigul, umezeala, praful... asta lasă urme și este greu de crezut că aceste decese nu au legătură cu condițiile de muncă. Este poate problema nr. 1 ca importanță în CE Oltenia, chiar dacă în înșiruirea noastră este a treia.

4. Riscul pierderii condițiilor deosebite de muncă. Salariații CE Oltenia protestează în piață pentru ca statul să le recunoacă grupa de muncă celor trei mii de energeticieni care au pierdut-o acum niște ani. Dar, nu se știe dacă din septembrie vor mai avea condiții deosebite de muncă nici cei opt mii de salariați care beneficiază deja. Legea nr. 13 din 2019 prevede că “Avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, al căror termen de valabilitate este data de 31 decembrie 2018, se mențin până la data de 1 septembrie 2021, dată până la care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă”. Este nevoie de o derogare de la Comisia Europeană pentru o nouă prelungire, măcar pe considerentul că oricum o mare parte din minerit se închide în următorii ani, iar condițiile nu doar că nu s-au îmbunătățit, ba sunt chiar mai rele. Iar derogarea s-ar putea să nu vină.

5. Blocajul din carierele miniere este o problemă veche, care s-a acutizat și s-a ajuns în situația în care exploatarea cărbunelui devine riscantă. Accidentul tehnologic care s-a produs la începutul anului la Cariera Jilț Nord se poate repeta în orice altă carieră. Deși ultimele guverne s-au lăudat că ajută la deblocarea carierelor și au dat unele hotărâri de guvern, aparatul birocratic al statului reușește să întârzie fiecare aviz cu lunile și chiar cu anii. Această problemă este strict legata de 1 și 2. Adică... face parte tot din strategia de subminare a CEO.

6. Pierderile Complexului Energetic Oltenia sunt tot mai mari de la un an la altul. Cum certificatul de carbon a ajuns la 42 de euro, iar energia se vinde cu circa 50 de euro/MW, s-a ajuns la situația în care, cu cât compania produce mai mult, cu atât are pierderi mai mari. Calculele arată însă că societatea este pe pierdere chiar și fără acele certificate de carbon. 

7. Piața este din ce în ce mai redusă pentru energia pe cărbune și se mai îngustează. În această vară va fi finalizată centrala pe gaze de la Iernut, de 430 MWh, iar în câțiva ani mai apar câteva centrale pe gaze și parcuri fotovoltaice, aici fiind avansați cei de la Arad, Argeș și alții. Acum, CE Oltenia abia mai intră în piață cu două, trei sau patru grupuri, dar peste câțiva ani s-ar putea ca termocentralele pe cărbune să fie mai mult un element de siguranță în sistemul energetic, decât unul care să producă. 

8. Lipsa investițiilor în refacerea mediului o să o resimțim cu toții pe măsură ce se restrânge activitatea minieră. Pământul a fost scormonit zeci de ani și cine știe dacă va mai fi vreodată redat în circuitul agricol sau silvic. CEO plătește mulți bani impozit pe teren nefolosit. Soluția era să-l dea UAT-urilor înapoi. Scăpa de o povară și, mai mult decât atât, primăriile puteau accesa fonduri și găseau o utilitate terenurilor. 

9. Sute de procese are Complexul Energetic Oltenia cu gorjeni care se simt afectați de funcționarea carierelor miniere și termocentralelor. Procesele încep să ajungă la final, iar fiecare proces pierdut înseamnă pentru CE Oltenia costuri de zeci de mii de euro. Totalul depășește zece milioane de euro, care se adaugă unor probleme oricum apăsătoare pentru companie. Aici lucrurile sunt împărțite. Afectați pe bune și afectați pe nebune! Adică, printre cei cu probleme reale în acest sens s-au strecurat și foarte mulți care și-au creat artificial probleme, pentru a beneficia de sume consistente de bani. De urmărit circuitul clar: victime - avocați - judecători - juriști CEO. Tablouri clare în unele situații 

10. Mixul energetic ar fi salvarea CE Oltenia, dar compania nu poate face rost de bani de investiții, înainte de aprobarea planului de restructurare. Din august anul trecut așteaptă această aprobare, iar un an de întârziere înseamnă foarte mult. De ce? Pentru că greii privați din energie deja au furat startul, sunt mai avansați cu proiectele lor de centrale pe gaze, de parcuri eoliene și fotovoltaice, astfel că vor fi primii la finanțare, atunci când vor fi disponibili banii europeni.

Problemele sunt atât de mari la CE Oltenia, încât căpușele, altă dată problema nr. 1, nici nu au mai prins top 10.