Rectorul Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu a decis miercuri care sunt sancțiunile pe care i le va aplica lui Marcel Romanescu, conferențiar universitar, asupra căruia planează suspiciunea că a promovat în funcție în baza unor cărți pe care nu le-a scris, nefiind găsite, ori a unor cărți plagiate.

Astfel, Rectoratul a decis “retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea normelor de bună conduită”, dar și “suspendarea, pe o perioadă determinată de timp - 5 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții superioare ori a unei funcții de conducere, de îndrumare, de control sau ca membru în comisii de concurs”. 

Comprimând acuzele celor de la UCB, reiese că cei din Comisia de etică au constatat că două cărţi de autor nu se regăsesc înregistrate în bazele de date ale Bibliotecii Naţionale şi ale bibliotecilor cu drept de depozit, iar ISBN-urile declarate aparţin altor cărţi.

Urmărind substratul din spatele deciziei, deducem că aceasta ar conta mai mult din punct de vedere politic, pentru că este o perioadă în care Romanescu ar putea prelua controlul PNL Gorj în locul lui Dan Vîlceanu.

De altfel, UCB și-a sincronizat întotdeauna politic deciziile care îl privesc pe Romanescu, scandalul fiind lansat în plină campanie electorală. Acum, când viitorul lider al PNL, Nicolae Ciucă, este suspectat de plagiat, ar da rău să îl schimbe pe Vîlceanu cu cineva asupra căruia planează aceeași suspiciune.

Romanescu are drept de contestație a deciziei, atât la Rectorat în cinci zile, cât și la Tribunalul Gorj în 30 de zile.

Ca o paranteză, de câte ori a venit în discuție o eventuală preluare a PNL de către Romanescu, am susținut că acesta nu este în măsură să o facă, fiindcă nu este lider! Dar, faptul că se scot așa-ziși scheleți din dulap, după ce au defilat împreună la UCB din 2008 până în 2017, îmi întărește ideea că-n România se folosesc toate pârghiile de șantaj asupra clasei politice. 

Depășind momentul Romanescu și mergând cu raționamentul pe mai departe, ajungem la marea problemă a cauzalității. De ce mai fac unii politică, dacă știu că sunt șantajabili? Ce plus națiunii mai poate aduce un politician, atunci când este controlat de sistem? Zero! 

În concluzie, dovedit este faptul că mare parte din licențe, teze de doctorat... sunt plagiate. Când au strecurat "legea plagiatului", au strecurat o armă de șantaj a sistemului. 

A nu se înțelege că încurajez "doftorii porecliți", dar nu pot încuraja nici substratul și șantajul la cei nedescoperiți.