(Tradus din engleză):

„Bateriile nu creează electricitate – stochează electricitatea produsă în altă parte, în special prin cărbune, uraniu, centrale electrice naturale sau generatoare pe motorină. „Deci afirmația că o mașină electrică este un vehicul cu emisii zero nu este deloc adevărată.

Întrucât patruzeci la sută din energia electrică produsă în Statele Unite provine de la centralele pe cărbune, patruzeci la sută din mașinile electrice de pe șosea sunt pe bază de carbon.

Dar asta nu e tot. Cei entuziasmați de mașinile electrice și de o revoluție verde ar trebui să arunce o privire mai atentă la baterii, dar și eoliene și panouri solare.

O baterie tipică de mașină electrică cântărește o mie de livre, aproximativ de mărimea unei valize. Conține 25 de livre de litiu, șaizeci de livre de nichel, 44 de livre de mangan, 30 de livre de cobalt, 200 de livre de cupru și 400 de livre de aluminiu, oțel și plastic. Există peste 6.000 de celule individuale de litiu în interior.

Pentru a face fiecare baterie BEV, va trebui să procesați 25.000 de livre de sare pentru litiu, 30.000 de livre de minereu pentru cobalt, 5.000 de livre de rășină pentru nichel și 25.000 de livre de minereu din cupru. În total, trebuie să scoți 500.000 de livre de pământ pentru o baterie. "

Cea mai mare problemă a sistemelor solare sunt substanțele chimice folosite pentru transformarea silicatului în pietrișul folosit pentru panouri. Pentru a produce suficient siliciu curat, acesta trebuie tratat cu acid clorhidric, acid sulfuric, fluor, triclorotan și acetonă.

În plus, este nevoie de galiu, arsenid, cupru-indiu-galiu diselenidă și teluridă de cadmiu, care sunt, de asemenea, foarte toxice. Praful de silicon reprezintă un pericol pentru muncitori și plăcile nu pot fi reciclate.

Turbinele eoliene sunt non-plusultra în ceea ce privește costurile și distrugerea mediului. Fiecare moară de vânt cântărește 1.688 tone (echivalentul greutății a 23 de case) și conține 1300 de tone de beton, 295 de tone de oțel, 48 de tone de fier, 24 de tone de fibră de sticlă și solurile rare greu de câștigat Neodym, Praseodym și Dysprosiu. Fiecare dintre cele trei lame cântărește 81.000 de lire sterline și are o durată de viață între 15 și 20 de ani, după care trebuie înlocuite. Nu putem recicla lamele rotoare folosite.

Recunosc, aceste tehnologii își pot avea locul, dar trebuie să privești dincolo de mitul libertății emisiilor.

„Going Green” poate suna ca un ideal utopic, dar dacă privești costurile ascunse și încorporate într-un mod realist și imparțial, vei constata că „Going Green” face mai multe daune mediului Pământului decât pare. Fiecare.

Nu mă opun mineritului, vehiculelor electrice, energiei eoliene sau solare. Dar arăt realitatea situației.

Sursa: https://www.facebook.com/lena.ostling.79/posts/10220184517355060