Activitatea unor așa-zise organizații de mediu, care militează de ani buni pentru închiderea carierelor miniere și a termocentralelor din Gorj, dar care au blocat și lucrările la hidrocentralele de pe Jiu, a intrat și în atenția presei internaționale.

Publicația Neue Solidarität din Germania a urmărit relatările făcute de-a lungul anilor de Sabotorii Gorjului și recent în Sabotorii pe această temă și va publica în ediția din 6 mai 2021 un interviu realizat cu Nicolae Ivăniși, despre modul în care asociații precum Bankwatch România și Greenpeace România, finanțate din afara țării, aproape au reușit să pună la pământ pilonii de sprijin ai sistemului energetic românesc. Totul cu complicitatea unor oameni din companiile vizate, din clasa politică, din justiție și chiar din servicii.

Puteți citi AICI varianta în limba germană a interviului pe care vi-l prezentăm mai jos și tradus în limba română.

https://solidaritaet.com/neuesol/2021/18/ivanisi.htm?fbclid=IwAR0cvM4j8BobKVvxKBZFG5DrXpQIKkECGQpLxDw5aYF-VW7oiKH_v5bZuxo

Reporter: Bankwatch este o asociație ecologistă finanțată de Germania, specializată pe monitorizarea marilor proiecte de infrastructură în Europa de Est și nu numai (monitorizeza și AIIB). Ce reproșați acestei asociații, ce trebuie să știe germanii despre activitățile ei din Europa de Est, respectiv din România?

Nicolae Ivăniși: Sunt convins că Germania nu este străină de activitățile acestei asociații în România, sunt convins că nu finanțează o organizație fără să știe în detaliu cu ce se ocupă.

Folosind ca paravan protecția mediului, ei de fapt atacă țintit doar obiectivele economice, mai exact pilonii de susținere a României, cum ar fi Complexul Energetic Oltenia, Hidroelectrica. Lesne de intuit că nu puteau bloca activități strategice, dacă în complicitate cu aceștia nu ar fi fost și o parte din sistem. Când spun sistem, mă raportez atât la conducerile CE Oltenia, Hidroelectrica, aparatele juridice din subordine, miniștri, guvern și nu în ultimul rând servicii de informații. Toate aceste entități au fost căpușate de fel și fel de personaje, care au realizat un non-combat, în traducere liberă, trădare.

Ca o paranteză, dacă un reteiler cu acționariat nemțesc ar fi doar puțin agasat de instituțiile de control din România, am certitudinea că s-ar interveni rapid pe linie politică, fapt ce nu s-a întâmplat atunci când s-a constatat că niște organizații ciopârțesc sistemul economic românesc. De aici și concluzia că nu sunt străini de absolut nimic.

Dacă totuși stăm într-o bulă de naivitate, le spunem nemților că aproape toate procesele intentate în instanță de Bankwatch România sunt împotriva CE Oltenia și Hidroelectrica. Bankwatch a contestat autorizațiile de mediu pentru nouă din cele zece cariere miniere din Oltenia și chiar a reușit pentru o scurtă perioadă de timp să lase fără autorizație de mediu Cariera Roșia, cea mai mare din Europa de Est, fără de care CE Oltenia și-ar pierde rentabilitatea.

Aceeași asociație Bankwatch România a reușit să blocheze o investiție de peste 155 de milioane de euro, mă refer la amenajarea hidroenergetică a Jiului, care era realizată în procent de 94%. Prin blocarea investiției în instanță a fost eliminată nu doar o sursă de energie curată, ci și posibilitatea de a se face un baraj pe Jiu, care să prevină viiturile cauzate taman de defrișările masive de pădure, împotriva cărora acești așa-ziși ecologiști nu au militat deloc. În ultimii ani, inundațiile produse de Jiu au provocat daune masive în Gorj și Hunedoara.

Reporter: Ați spus în repetate rânduri că Bankwatch nu este o asociație ecologistă și că ecologia nu este decât un paravan. Un paravan pentru ce?

Nicolae Ivăniși: Mă văd nevoit să reiau, dacă luăm termenul de ecologist din dicționar, constatăm că aceste asociații nu au nici măcar o legătură cu mediul, ci doar obiective bine stabilite din alte sfere. Bankwatch și alte asociații așa-zis ecologiste nu au făcut decât să deschidă drumul unor grupuri de interese pe care o să le vedem acționând în următorii ani. Bankwatch a avut misiunea de a sufoca producția internă de energie, iar beneficiarii acestor acțiuni pe care ei le-au făcut o să îi vedem pe măsură ce vin banii din Fondul de Tranziție Justă, Fondul de Modernizare, Planul Național de Redresare și Reziliență și așa mai departe. Tot marile firme din Vest vor fi pregătite să acceseze acești bani, capitalul autohnon fiind slăbit și hărțuit de organele de control.

Reporter: Comisia Europeană a fost sesizată de Greenpeace și Bankwach cu privire la acordarea unor ajutoare de stat pentru CE Oltenia, cel mai mare angajator din regiunea dvs., cu 12.000 de salariați. Care este problema principală cu care se confrunta CEO?

Nicolae Ivăniși: Cea mai mare problemă este că i se impune un plan de restructurare prin care să închidă zece din cele 12 grupruri energetice pe cărbune și carierele miniere afecrente, înainte de a pune ceva în loc. Iar experiența din ultimele decenii ne arată că, acolo unde s-a închis o activitate, ori nu a apărut nimic, ori ceva la un nivel mult mai mic.

Totul se face fără a avea un studiu de impact economic și social, fără a lua în calcul relieful și clima din România, care nu permit asigurarea autonomiei energetice pe bază de energie verde. Practic, Europa ne dă cadou un fierăstrău cu care să ne tăiem creanga de sub picioare, ne cere să închidem activități înainte de a avea alternative.

Știți cum acționează aceste organizații de mediu? Ca un grup infracțional organizat. Se vede că au o agendă, o strategie comună. Unul atacă într-o parte, altul pe altă filieră, dar scopul este comun. Revin la amenajarea hidroenergetică a Jiului, cei de la Bankwach au avut misiunea de a o bloca în instanță, dar imediat ce autoritățile au dorit să reia investiția cu respectarea normelor actuale, a apărut altă asociație, Declic, care contestă fiecare document emis de o instituție publică. Totul pentru a întârzia ani și ani finalizarea unei investiții pentru care s-au cheltuit deja 150 de milioane de euro.

Reporter: Județtul Gorj împreună cu Valea Jiului reprezinta una dintre cele mai vulnerabile zone din Europa față de politica de decarbonizare. Un raport al UE estimează că în jur de 15-20 000 de locuri de muncă directe și indirecte sunt amenințate pe termen scurt și mediu. Ca alternativă, UE le propune oamenilor programul «traziției juste», adică fonduri pentru crearea de alte activități. Recent s-au închis deja niste mine în zonă. Explicați-ne în ce a constat tranziția de la cărbune la alte activități în cazul localităților în care s-au inchis deja minele?

Nicolae Ivăniși: Avem exemplul viu Valea Jiului din Hunedoara, unde depopularea a atins cote alarmante, sărăcia este la ea acasă, situația datând deja de foarte mulți ani. Mai mult decât atât, văd o manipulare grosolană în ceea ce privește cifrele, fapt ce confirmă faptul că nu au un studiu de impact real, pentru că nu discutăm de 15-20 de mii, ci peste 50-60 de mii de locuri de muncă afectate, aici referindu-ne la mai multe firme mici și mijlocii, care direct sau indirect beneficiau de relațiile comerciale cu CE Oltenia. Toate activitățile economice din zonă vor avea de suferit dacă dispar zeci de mii de locuri de muncă, de la covrigăria din colț până la berăria din centru, pentru că oamenii nu vor mai avea putere de cumpărare sau vor fi deja în alte județe, dacă nu în alte țări, în căutare de locuri de muncă.

Reporter: România este, după Siria, țara din care au migrat cei mai mulți oameni. Sunt multi români care vin să lucreze în Germania. Poate îi interesează pe germani să cunoască cealaltă față a emigrației. Motru și Rovinari, orașe din județul dumneavoastră, sunt în topul depopulării în din ultimii 10 ani. De ce pleacă oamenii din orașele miniere? 

Nicolae Ivăniși: De foame! Dacă până acum ne-am plâns că suntem în topul depopulării, haideți să facem un exercițiu de imaginație și să ne gândim ce se va întâmpla după prăbușirea acestui pilon economic al județului, numit Complexul Energetic Oltenia. Faptul că o mare parte din români a căzut pradă unui sclavagism modern în țările dezvoltate din Vest conduce la o sumedenie de probleme, familii destrămate, copii lăsați în grija bătrânilor sau crescuți doar de un părinte, bătrâni abandonați de copiii și nepoții plecați la muncă în străinătate, cărora nu le mai calcă nimeni pragul. Discutăm și aici tot de un genocid, unul psiho-moral. Cât de mult le interesează pe țările desvoltate din vest? Absolut deloc, fapt demonstrat în plină pandemie, când aeronave întregi au preluat din România forță de muncă pentru a culege deja celebrul sparanghel. Pornind de la cauză și ajungând la efecte, constatăm că denumirea de colonie ni se potrivește de minune, fiindcă în orice asociere, uniune, parteneriat sau cum vreți să îi mai spunem, există acele celebre cuvinte “egalite, fraternite”, care în situația noastră nu se regăsesc.

Reporter: Ce povestesc oamenii care au plecat despre condițiile de muncă din Germania, sunt mulțumiți să plece de-acasa? Cum evolueaza orașele și oamenii rămași?

Nicolae Ivăniși: Și aici, când discutăm de condiții de muncă și beneficii, fără a lua ca țintă doar Germania, lucrurile stau diferit, de la caz la caz. Din punct de vedere al beneficiului financiar, și îmi asum cele spuse, dacă punem un venit mediu lunar de 1.200 de euro, scăzând cheltuielile de zi cu zi și chiria, marea majoritate a românilor nu reușește să trimită în țară mai mult de 600 - 700 de euro. Și asta în condițiile în care își impun sacrificii, își rup de la gură acolo ca să poată trimite ceva acasă.

Este inuman ce se întâmplă, pentru că nimeni nu ar pleca de lângă copil sau de lângă părinți, dacă acasă ar avea un venit de 600 - 700 de euro. Din păcate, acest lucru este greu pentru mulți, din cauză că au rămas puține unități de producție, fără de care nu pot fi asigurate salarii decente. 

Reporter: Ce imagine are Germania și politica green deal a Uniunii Europene în România? Știu că unii români vorbesc despre «colonizare», oare exagerează?

Nicolae Ivăniși: Nu exagerează deloc și la bază ne stau cele mai solide argumente, de necontestat. Rugăm partenerii noștri europeni, nu doar Germania, să analizeze direcția pe care o iau banii pe care îi plătesc românii pentru gaz, energie, telefonie, combustibil și peste 80% din produsele alimentare. Toți banii ajung la companii străine, noi nu mai avem nimic. Nu vreau să mai sublieniz faptul că o mare parte din terenul agricol a fost și el înstrăinat.

Revenind la Germania, aș spune că românii văd că în această țară a fost deschisă anul trecut o termocentrală nouă pe cărbune, în timp ce nouă ni s-au impus investiții de peste un miliard de euro pentru ecologizarea termocentralelor în ultimii ani, iar acum ne obligă să le închidem. Până la urmă chiar ajungem să credem că nouă ne iese fum pe furnale, iar în Germania iese polen.

Reporter: Există o lungă tradiție sindicală și o tradiție și mai lungă de luptă pentru libertate în Oltenia. Actualmente sunt sindicaliști și cetățeni care se mobilizeaza împotriva politicii de decarbonizare sau împotriva urmărilor ei. Ce ne puteți spune, ce fac de exemplu minerii, sau ce faceti dumneavoastra cu site-ul pe care îl alimentați? Ce își doresc românii?

Nicolae Ivăniși: Din păcate, sindicatele în România nu mai reprezintă interesul muncitorului de ani buni, mare parte a liderilor făcând politică de partid, devenind sindicate de stânga sau de dreapta. În această situație, muncitorul nu se mai regăsește, de aici și ușurința cu care am fost dezbinați și măcelăriți atât de ușor în ultimii ani. 

Există sindicate mici care luptă pentru ca salariații ce vor fi concediați prin închiderea mineritului să beneficieze de un pachet social de protecție, dar nu pot spune că sunt sindicate care luptă pentru menținerea locurilor de muncă și a producției de energie. Sunt declarații de toate felurile, dar nu o luptă sindicală reală. Ținta reală este pierderea independenței energetice a României și nu văd o luptă a sindicatelor pentru păstrarea acesteia.

Reporter: Tranziția ecologică poate este încă o idee abstractă și atragatoare pentru germani, dar ne-ați ajutat să aratăm latura mai cinică a acestei politici, efectele ei și realitatea din teren din România. Adevărații patrioti sunt și cetățeni ai lumii și se preocupă de destinul comun al omenirii. Ce îi sfătuiți pe germani și pe ceilalti cetățeni din Europa occidentală să facă în legatură cu situatia asta? Ce atitudine să aibă față de Green Deal?

Nicolae Ivăniși: Green Deal este un măr otrăvit, care sufocă țările slab dezvoltate. Este o măsură labilă. Trebuie să ne uităm la Rusia, la China și la efectele rezultate din cifre ale poluării la nivel mondial. Cine este Europa în ecuația asta? Nu mai discutăm despre România sau Gorj. Interesele vin din altă sferă, se urmărește dezindustrializare Europei, iar când vom înțelege cu toții va fi prea târziu.

Reporter: Mai doriti sa transmiteti un mesaj?

Nicolae Ivăniși: Dacă mai stăm mult letargici și dezbinați, ne vor vinde ăștia și viitorul copiilor noștri. Trist ce spun, dar în ultimii 30 de ani România și-a pierdut cultura și tradiția, într-un cuvânt, și-a pierdut identitatea!