Râuri de lapte și miere, în Complexul Energetic Oltenia! Cel puțin așa sună pentru cine se uită în gura unui parlamentar gorjean. Ion Iordache s-a lăudat la un post local de radio că minerii n-au avut niciodată nici salarii și nici pensii atât de mari cum au acum și că totul va merge ca pe roate în continuare. 

Asta în ciuda faptului că soarta mineritului e pecetluită, că abia acum se caută soluții pentru a fi convinși cei de la Comisia Europeană să aprobe amânarea închiderii mineritului măcar cu doi ani. Compania riscă să se țină de planul de restructurare și să închidă capacități fără să pună nimic în loc pentru că investițiile în parcurile fotovoltaice sau în grupurile pe gaz nu s-au mișcat deloc. Risc e și dacă nu respectă ce e scris negru pe alb în program și asta ar însemna ca statul român să rateze jaloane în PNRR și să piardă mulți bani. 

Dar până să fie gata planul de bătaie care va fi prezentat în fața Comisiei Europene, până să vină un răspuns de la Bruxelles, senatorul Ion Iordache se laudă la Radio Infinit că e totul roz în întunecimea cărbunelui din Gorj.

Iată: “Avem două mii făcute în ultimii patru ani, salariile sunt la un nivel la care n-au fost în minerit niciodată. Pensiile, la fel. Au ieșit oamenii mai devreme și cu pensii bune, iar acum, cu acest plan de restructurare sau fără el, CEO își va continua activitatea. Lucrurile vor merge în continuare și sunt în atenția noastră”.

Se cunoaște că se apropie campania electorală pentru alegerile parlamentare și că unii politicieni nici n-au terminat-o pe cea de la locale, însă trebuie să știe că nici minerii nu mai înghit toate găluștele electorale mai ales când văd cât de puțini rămân cu fiecare lună în condițiile grele din cariere, condiții care au rămas la fel de 70 de ani încoace, când văd că excavatoarele riscă să cadă peste ei ori când nu știu dacă vor mai avea un loc de muncă peste o lună ori peste un an. Însă politicienii care n-au grija reală a oamenilor continuă să se laude în spațiul public că luminița de la capătul tunelului încă arde când ea abia mai pâlpâie.