Reiterând aspectele negative din ultimul an, evident, rămânem atenți, triști asupra viitorului: învățământul. 

Despre fiecare etapă s-a scris și s-a conchis - într-un fel sau altul. Mulțumiți că-și dau examenele, că acced către învățâmântul superior, atât părinții, cât și copiii s-au așezat în tăcere (eu i-aș spune încremenire). 

Daunele produse până acum de neatenția atenților asupra noastră - actanții din linia 13, sunt multiple. De asemenea, s-au spus multe și despre ele, s-au punctat, s-au observat. Cu toate acestea, mă întorc eu astăzi, 18.05.2021, asupra unui aspect: dragilor, copiii noștri au uitat să scrie! 

În sens global, ne axăm pe produsul finit al școlii: liceul sau facultatea, dar uităm esența: profesionistul, indiferent de ramura în care activează, trebuie să știe scrisul și cititul corect. Cu baza actuală, în următorul viitor, comunicarea se va baza pe semne sau desene, că literelor li s-a uitat comportamentul. 

Pandemia ne învață pe noi, dascălii de limba română, o altă formă de a evalua copilul. Tehnologia, devenită vitalitate, ne-a invitat la superficialitate. Uităm că limba română este caracterizată de diacritice, dincolo de reguli clare, că, de fapt, însuși acest semn distinctiv ne face să întelegem, și nu să deducem. Și da, lipsa diacriticelor într-un text, indiferent de scopul său, este o greșeală. Mă opresc doar asupra lor, pentru că e ultima “pedeapsă”. 

Realitatea este că scrisul de mână, devenit opțiune, s-a degradat. De-gra-dat!!! Deteriorat era înainte de experiența pandemică. Oricât ar părea de dur, să admitem că ne va caracteriza analfabetismul. Dincolo de cel funcțional. Știu, e dur termenul, dar e real, pe cuvânt de profesor!