Circul și batjocura de pe seama legii pensionării par că se apropie de final. Un adevărat câmp de luptă a fost pe fondul acestei legi, protagoniști fiind bravii noștri politicieni, împărțiți în 4 categorii: proști, dușmănoși, nepricepuți și neputincioși. Îi așezați voi pe fiecare... unde credeți că le este locul. 

Salariații din carierele miniere și termocentralele pe cărbune pot ieși la pensie la 52 de ani, dacă au 30 de ani vechime, din care 25 de ani lucrați în producție. Este decizia dată miercuri, 19 ianuarie, de Tribunalul Hunedoara, în mai multe dosare depuse de salariații de la Termocentrala Mintia.

Este vorba de aplicarea Legii 197/2021, o lege scrisă alambicat (să nu spun prost), care a lăsat loc la interpretări. Asta a făcut și Casa Națională de Pensii care a interpretat legea în sensul în care condițiile speciale le sunt recunoscute acestor salariați după luna august 2021, când a intrat în vigoare această lege. 

Cât de bătut în cap trebuie să fii, astfel încât să nu realizezi o chestiune logică, și anume că minerii și energeticienii au lucrat în aceleași condiții și înainte, și după intrarea în vigoare a legii. Păi asta nu denotă că dreptul la reducerea vârstei de pensionare le-a fost efectiv furat în trecut?! 

Legea nr. 197/2021 și-a propus crearea condițiilor de pensionare pentru salariații al căror „stagiu complet de cotizare este de: 25 de ani pentru persoanele care au realizat cel puţin 30 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. h) şi i). adică, conform art. 30 alin (1) lit. i din Legea nr. 263/2010- activităţile de producţie, mentenanţă şi asimilate din unităţile de producţie a energiei electrice în termocentralele pe bază de cărbune, incluzând şi unităţile de extracţie a cărbunelui”.

Despre ce discutăm? Noua lege 197 nu a venit să le ofere vreun drept, ci mai degrabă să recunoască faptul că, până la aplicarea ei, minerii și energeticienii au fost privați de-un drept!! Nu-ți trebuie cunoștințe juridice să realizezi acest aspect.

Tocmai de aceea, Tribunalul Hunedoara le-a dat câștig de cauză salariaților la primul termen de judecată, ceea ce este neobișnuit la cum decurg procesele pe instanță. Iată cum sună minuta: “Admite în parte acţiunea de asigurări sociale formulată de către reclamantul Iftimiciuc Alexandru, împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, şi în consecinţă: Anulează decizia nr.11358/11.10.2021 emisă de pârâtă. Obligă pe pârâtă să-i emită reclamantului o nouă decizie prin care să soluţioneze cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă cu aplicarea dispoziţiilor art.30 alin.1 lit. i, art.56 alin.1 lit.d, art.56 alin.3 lit.d, art.562 din Legea nr.263/2010 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.197/2021, respectiv cu valorificarea perioadei 01.07.1987-27.07.2021 ca stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale, prin reducerea vârstei standard de pensionare cu 13 ani şi determinarea punctajului mediu anual cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 25 de ani. Respinge în rest acţiunea. Fără cheltuieli de judecată. Executorie de drept. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Tribunalul Hunedoara. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, azi 19 ianuarie 2022”.

Casele de pensii din toată țara au respins cam cinci mii de cereri de pensionare depuse pe această lege, din care peste o mie din Gorj. Doar vreo 200 sute de salariați au mers la instanță. Din păcate, cei care nu au contestat deciziile de respingere în termenul legal trebuie să se activeze din nou. 

Asta pentru că, conform prevederilor art. 139 alin. 1 din Legea 127/2019, decizia emisă de Casa de Pensii poate fi contestată în termen de 45 zile de la comunicare la instanța judecatorească competentă. Conform alin 3, decizia necontestată în termen devine definitivă.

Pe scurt, oamenii trebuie să facă iar cereri și, dacă le sunt respinse, abia atunci merg la instanță. Dar lunile care au trecut sunt pierdute. Adică fiecare om a pierdut niște sute de milioane în lei vechi, pensiile pe câteva luni, pentru că s-au uitat în gura unor lideri sindicali care au uitat demult să îi reprezinte, care lideri s-au uitat și ei în gura politicienilor și tot așa. 

Nu sunt răutăcios, dar, în astfel de situații, sindicatele trebuia să îi adune pe toți în jurul lor, să contacteze o casă de avocatură și să-i reprezinte în bloc. Înțelegeți? Care nu înțelege... îl trimit iar la DEX să vadă ce semnifică termenul de sindicalist. 

Spuneam în titlu că oamenii au fost salvați de-un paragraf și de judecători. Fix așa stau lucrurile. Într-o țară condusă de un sistem și o clasă politică bolnavă, ajungi să te consideri norocos când speculezi un paragraf dintr-o lege, paragraf cu care să mergi și să-ți ceri drepturile în instață, rugându te să pici pe un complet integru și corect. Trist! 

Trist că, în România, clasa politică se pliază perfect pe un alt fel de paragraf: în lumea asta parcă mută... căcații fwt în loc să pută! Adios!