Nu este prima restructurare prin care trece mineritul din Gorj în ultimii 30 de ani, de asta nici nu crede nimeni poveștile că nu se pierd locurile de muncă sau că vor apărea alternative.

Acum două decenii, erau peste o sută de salariați în Gorj, Acum, sunt mai puțin de 80 de mii. De ce?, pentru că în locul mineritului nu s-a pus mai nimic. Doar niște fabrici de cablaje, care au nevoie în general de personal necalificat, și cam atât la capitolul mari angajatori. În rest, mici afaceri, importante, dar nu de natură a înlocui companiile din minerit sau care au prestat servicii pentru acestea.

Actualul program de restructurare este diferit prin faptul că, la capătul lui, nu mai rămâne nimic. 

Complexul Energetic Oltenia mai are astăzi 11.300 de salariați. Este probabil ca anul acesta și anul viitor să nu se producă un șoc social major. Vor fi mii de pensionări și nu vor fi angajări. Cei ieșiți la pensie vor avea venituri decente. Câțiva ani, șocul este atenuat. Între timp, vor ieși de pe băncile școlii mii și mii de tineri. Care nu vor avea nicio șansă, nicio soluție decentă în acest județ.

Banii din PNRR vedem pe ce se duc, pe piste pentru biciclete, pe transport electric, pe anvelopări de clădiri și cam atât. Plus multă consultanță și cursuri făcute de firmele de casă ale useriștilor. 

Banii din Fondul de Tranziție Justă vor fi și ei risipiți cam la fel. Cam prin 2026 o să vedem cu toții dimensiunea dezastrului, că atunci se termină și banii, iar mineritul va fi închis. Și ce-o să facem? O să-i înjurăm pe politicienii care ne mint acum că nu se pierd locuri de muncă? Nu mai pot ei de înjurăturile noastre.