Lectura din lectură a venit astăzi cu noutăți la orizont: școlile de asistenți medicali se adresează pentru înscrieri inclusiv celor care n-au promovat Examenul de Bacalaureat, oferindu-le posibilitatea ca pe parcursul celor trei ani de studiu să-și rezolve această mică neîntelegere - a-l promova - o împrejurare modestă. 

Avem totuși o condiție: achitarea în timp util a taxei. Bani s-avem, de minte mai facem noi rost. În oglindă stau astfel două sisteme-cheie ale unui stat: învățământul și sănătatea. Fix cele două în jurul cărora polarizează esența acestuia. Aceleași două care, în mod repetat, scot la suprafață probleme. 

În mod vădit - susțin școlarizarea, dar aceea care-și respectă treptat evoluția, care nu se abate de la ordinea firească a treptelor urcate, iar a accede către un sistem universitar fără a-ți încheia socotelile de bază cu școala, nu văd a fi soluția către profesionalismul după care tot tânjim și pe care-l tot reproșăm. Cui îl reproșăm? Fix acelora care dau astfel de “oportunități”: când ești mai convins că-ți dă, e fix momentul când îți ia. 

Care este diferența dintre un pod și un spital? Trece același număr de oameni. 

Nu cred în meseriile care parcurg cangurește etape: lezează competiția - singura care poate da timpurilor viață.