Pe pereții Peșterii Polovragi din județul Gorj pot fi văzute mesaje vechi de mai bine de o sută de ani, ale celor care au vizitat atunci peștera. Oameni care și-au scris numele și anul prin care au trecut pe acolo, chiar înainte ca peștera să fie electrificată.

Peştera Polovragi sau “Peştera lui Zamolxe” se găseşte în Munţii Căpăţâna, pe malul Olteţului, la o altitudine de 670 m şi la 20 m înălţime faţă de talvegul râului. 

După 200-300 de metri de mers prin Cheile Olteţului, în dreapta, se deschide o poartă de dimensiuni impresionante: este intrarea în Peştera Polovragi.

În zonă se păstrează vie o credinţă conform căreia liderul spiritual al geto-dacilor, Zamolxe, ar fi locuit în Peştera Polovragi. Tot aici, vracii prelucrau o plantă rară, numită polovragă, întrebuinţată în popor ca remediu împotriva bolilor. Este posibil astfel ca denumirea localităţii şi implicit a peşterii şi mănăstirii, să fie de origine dacică. Această legendă este consemnată şi de Alexandru Vlahuţă în „România Pitorească”, în 1901, prin descrierea zeului protector Zamolxe care îndemna poporul dac la luptă, pentru apărarea gliei strămoşeşti împotriva cotropitorilor, iar „stropii ce se preling şi picură şi azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui”, care deplâng soarta poporului dac cucerit de romani.

Peştera găzduieşte o colonie de hibernare de aproximativ 300 de lilieci de peşteră din Ordinul Microchiroptera, Genul Rhynophus, numit popular liliacul cu potcoavă, graţie formei de potcoavă a pliului ce le înconjoară nasul. 

Doar 800 de metri din peșteră sunt pentru public, din cei peste 10 kilometri cartaţi de speologi.