Omul de afaceri gorjean Nicolae Sarcină a brevetat, cu complicitatea judecătorilor de la Tribunalul Gorj, aflați în directa subordonare a soției sale, Laura Mihaela Sarcină, președintele instanței de judecată, a unor lichidatori judiciari și a administratorilor speciali, oamenii săi loiali, un mecanism diabolic prin care firmele pe care le controlează prin interpuși sunt devalizate, în cadrul procedurilor de insolvență, iar mai apoi falimentate, fără să fie plătită vreo sumă la bugetul de stat și doar o parte din creanțe altor creditori.

Morișca e aparent simplă, dar a făcut victime printre judecători, unii cerându-se la pensie, din cauza presiunilor: se cere deschiderea procedurii de insolvență și își alege lichidatorul, iar mai apoi judecătorul sindic aprobă planul de reorganizare, initial, apoi încuviințează și modificarea acestuia și prelungirea aplicării sale cu timpul necesar pentru ca bunurile societăților să fie transferate către alte firme din grupul de interese economice creat în jurul lui Sarcină, fără ca bugetul de stat și ceilalți creditori să încaseze vreun ban, iar în final se cere falimentul, față de lipsa veniturilor sau a bunurilor care ar mai putea fi vândute.

Este adevărat că, în ani de zile cât durează un proces de insolvență, nici reprezentanții statului, adică ANAF sau cei ai Primăriei Municipiului Tg-Jiu, nu fac demersuri concrete și ferme pentru recuperarea datoriilor, pentru a nu-l deranja pe afaceristul de succes. Ba mai mult, aceste instituții îi fac concesii miliardarului și îi acceptă reeșalonări ale datoriilor, în contextul în care societățile debitoare controlate de acesta dețin terenuri, spre exemplu în Tg-Jiu, pe care ar putea fi edificate parcări, dacă municipalitatea ar demara procedure de executare silită.

Statul pierde, Sarcină câștigă

În ianuarie 2015, administratorul firmei Succes Nic Com SRL a solicitat intrarea în insolvență a societății, din cauza situației financiare precare, iar în numai 8 zile Tribunalul Gorj a fixat termen și a admis cererea, numind administrator judiciar firma Siomax SPRL, în consorțiu cu CITR Filiala București SPRL. 

În luna mai a aceluiași an, Tribunalul Gorj a luat act de desemnarea comitetului creditorilor format din: Banca Transilvania SA, în calitate de preşedinte, Romaqua Group SA, Trustul pentru Servicii cu Utilaje Diverse (TPSUD), Grupul Reparații Industriale și Montaj Excavatoare (Grimex) și GTPD SRL, ultimele trei societăți care făceau parte din grupul de firme controlat de Nicolae Sarcină, asociatul unic al Succes Nic Com SRL.

În Planul de reorganizare a societății, depus în instanță după doi ani și nouă luni, în noiembrie 2017, se menționează că societatea Succes Nic Com SRL avea datorii de 170 de milioane de lei, adică peste 33 de milioane de euro, la acea dată, din care la bugetul de stat de 19,7 milioane de lei. 

Planul de reorganizare s-a fundamentat pe transferul liniilor de business către societăți din grupul de firme Succes, sub pretextul că acestea pot fi eficientizate și dezvoltate, iar creanțele companiei ar fi achitate într-un termen de 3 ani, în conformitate cu un program de plăți detaliat.

Astfel, rețeaua de magazine ”Succes” a fost transferată către Succes Dezvoltare 1991 SRL, Târgul auto ”Succes” transferat către Achiziție și Dezvoltare SRL, iar Utilaje terasiere către TPSUT SRL.

După 7 ani de la deschiderea procedurii de insolvență și zeci de termene de judecată, datoriile societății Succes Nic Com SRL au crescut la 250 de milioane de lei, cu pierderi de 7,7 milioane de lei, potrivit ultimelor date furnizate de Ministerul de Finanțe, iar datoriile către bugetul de stat au crescut la 90 de milioane de lei. 

Mai mult, două dintre firmele care au preluat afacerile înregistrează profit, Succes Dezvoltare SRL - 239.000 de lei, respectiv Achiziție și Dezvoltare SRL - 94.000 de lei, în timp ce activitatea TPSUT SRL a generat o pierdere de 3,7 milioane de lei. 

La Tribunalul Gorj, 3+2=7

Între timp, Tribunalul Gorj a aceptat modificarea și prelungirea Planului de reorganizare al Succes Nic Com SRL cu încă doi ani. ”Întrucât previziunile financiare și strategice nu s-au îndeplinit conform prevederilor Planului de reorganizare, din motive obiective, administratorul special apreciază că se impune atât modificarea, cât și prelungirea Planului cu 2 ani (față de durata sa inițială de 3 ani)”, se arată în documentul înaintat instanței.

Ultima variantă a Planului de reorganizare a fost acceptată de instanța de judecată în luna mai a anului trecut, deși indicatorii financiari demonstrau că timp de 6 ani nu s-a reușit redresarea societății. 

În acel document, tot firme din grupul Succes au depus oferte pentru cumpărarea bunurilor societății: Succes Dezvoltare SRL a oferit circa 6,7 milioane de lei pentru opt spații comerciale și de birouri în Tg-Jiu și București, trei terenuri și stația peco de la Grimex, adjudecate în octombrie 2021; Uzina Rominex SRL a oferit 19 milioane de lei (3,8 milioane de euro) pentru Uzina Grimex, iar GTPD SRL era dispusă să dea 66 de milioane de lei pentru zeci de terenuri, autospeciale, clădiri, spații comerciale, autoturisme, autocare, autoutilitare, microbuze, TIR-uri, buldozere, din flota Succes, o parte din acestea fiind adjudecate în octombrie și noiembrie, anul trecut.

Cert este că prețurile propuse constituiau valoarea de piață a bunurilor mobile și imobile, însă în cazul în care ar fi fost scoase la licitație, acestea reprezentau prețul de pornire și existau șanse considerabile să se fi ofertat prețuri mult mai mari, așa cum s-a întâmplat, de altfel, în câteva cazuri când bunurile au fost scoase la licitație publică. 

Trebuie precizat că toate licitațiile în cadrul cărora au fost vândute bunuri ale Succes către firme sau persoane din afara grupului de firme au fost contestate de către administratorul special al acesteia. Ba mai mult, tot pentru a împiedica valorificarea bunurilor Succes către persoane sau firme care nu fac parte din grup, societățile controlate de Nicolae Sarcină au supralicitat, pentru a fi declarate câștigătoare, fără a achita, ulterior, diferența de preț.

Devalizare cu Succes 

Potrivit unui document aflat la dosarul de insolvență, se învederează judecătorului sindic de la Tribunalul Gorj faptul că se încearcă o devalizare a societății, prin transferarea activelor acesteia către firme din grupul de firme și de interese economice creat de Nicolae Sarcină, în timp ce ceilalți creditori pierd orice șansă de a-și recupera banii și se solicită ridicarea dreptului de administrare de către administratorul special.

Concret, după patru ani de la aprobarea Planului de reorganizare, nu au fost efectuate plăți către bugetul de stat. 

Conform documentului citat, au fost încălcate principiile care guvernează procedura de insolvență, în contextul în care sediul Succes este în județul Ilfov, iar dosarul de insolvență se află pe rolul Tribunalului Gorj, mai ales că Nicolae Sarcină, cel care deține controlul asupra firmei și a celorlalte societăți din grup, are raporturi familiale cu chiar cu președintele instanței de judecată. 

Alte firme controlate de omul de afaceri sunt în aceeași situație, adică o rețetă brevetată cu succes: se deschide procedura insolvenței, se aprobă planul de reorganizare, se modifică planul și se prelungește aplicarea sa cu timpul necesar pentru ca bunurile societăților să fie transferate către alte firme din grupul de interese economice, fără ca bugetul de stat și ceilalți creditori să încaseze vreun ban, iar în final se cere falimentul, față de lipsa veniturilor sau a bunurilor care ar mai putea fi vândute.

Coremi Inter SA (plan de reorganizare prelungit, niciun leu achitat la bugetul de stat din datoria inițială de 5 milioane de lei), Fag Internațional SRL (3,7 milioane de lei datorii la bugetul de stat, în februarie 2020 a intrat în faliment), Alindo Impex SRL (pe rolul instanței), Camion Transport SRL (finalizată procedura cu datorii de peste 19 milioane de lei), Compania de Reparații SRL (s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea societății), Mecanoprod Metal SRL (în faliment). 

CONCLUZIE: Firmele din această rețea, care intră în insolvență, nu doar că nu sunt redresate, dar datoriile curente sunt într-o continuă creștere. Oare ANAF nu ar trebui să se opună transferării activelor către alte firme din același grup, fără licitație? Asta ca să nu ne mai întrebăm cum de societăți din grup cumpără activele cu bani credidați de CEC, o bancă a statului. Ne bazăm pe vigilența instituțiilor statului, după ce anul trecut DIICOT a clasat dosarul de evaziune fiscală și spălare de bani de 7 milioane de euro al omului de afaceri Nicolae Sarcină. Asta după șapte ani de la perchezițiile făcute în cauză. În afară de gălăgie și de pescuit fraieri, instituțiile statului mai fac ceva?