Oamenii se schimbă. În și din funcții, evident. În același timp cu ei, și directivele, legile, formele de manifestare a unor situații purtătoare de sens. Cam asta e, generic, definiția învățământului. 

De la al 13-lea salariu, oferit de instituția de învățământ celui care era considerat cel mai bun în anul școlar respectiv, acum niște ani buni, lucrurile au evoluat, către denumire de “gradație de merit”. Dascălii adevărați spun că se numește involuție. Involuția calității. 

Această gradație de merit propune anual 5-8 locuri/județ, în cadrul căreia, conform unei fișe de evaluare, candidații își depun dosarele la ISJ. 

Selecția este nedreaptă. Cerințele inumane, iar rezultatul final este expus în spirit românesc: nu e pentru cine se potrivește, e pentru cine se nimerește. 

Anul acesta, fișa a întrecut orice limită: de la atragerea fondurilor către școala căreia aparții, până la redactarea unor manuale școlare - evident, mult mai stufos, dar la același nivel, subpunctele care puteau fi abordabile de dascăli vizau doar câteva activități pe care, săracii de ei, le pot puncta. Insuficient, de altfel. 

Până la urmă, dacă selecția cadrelor didactice care merită acordarea acestei distincții ar fi corectă, ar putea fi de înțeles, dar în măsura în care aceste criterii sunt atât de greu de atins, tocmai pentru a se integra doar cei preferați politic, putem conclude trist: învățământul românesc nu va evolua până când nu se va distruge, până la ultima fărâmă, corupția care rezidă de niște ani. 

Asist pasiv la lecturarea acestei fișe de evaluare, ce să caut eu sau tu, alt dascăl căruia îi place #doar #limba_română în esența ei?!