Redacția Sabotorii a intrat în posesia unor înregistrări explozive de la mai multe ședințe de lucru ale societății de apă - canal Aparegio Gorj SA. O ședință în care salariații care citesc apometrele sunt îndemnați să treacă la unii consumatori chiar și mii de metri cubi în plus. “Trebuie să scot 400.000 luna asta”, le spunea inginerul Romeo Tobă angajaților. Primele vizate au fost instituțiile publice - Primăria Târgu Jiu, școlile, Consiliul Județean, chiar și cișmelele stradale și toaletele publice. Firmele mari și mici s-au trezit și ele cu consumuri umflate, dar și locuitorii din localitățile componente ale municipiului. “Vedeți care udă grădinile și băgați acolo”, le cerea Tobă angajaților. Nu au scăpat de facturi umflate nici scările de bloc!!!

 

E caniculă, apa abia curge la robinete în unele zone din Târgu Jiu, iar în zeci de localități din Gorj, apa este la program. Conducerea Aparegio Gorj SA face apeluri înduioșătoare să nu mai risipim apa, să nu mai spălăm mașinile, să nu mai udăm grădinile.

În spatele ușilor închise, la Aparegio sunt ședințe despre cum să umfle consumurile. Cu măsură la populație, astfel încât să nu se prindă locatarii, dar fără limite la instituțiile publice, fiindcă acolo este mai greu de probat! 

De neînțeles, cum mai reușește Pătrașcoiu & company să mai convingă despre buna sa intenție, cunoscut fiind că Aparegio este doar o motopompă de sifonat banii cetățenilor pentru niste servicii execrabile.

Mai ieri, prefectul Morega le plângea de milă celor de la Aparegio, că se fură apă și asta este cauza regresului societății!? Fiind niște tipi orientați spre progres, punem la dispoziția d-lui prefect și organelor abilitate probe clare despre cum fură Aparegio de la fiecare dintre noi. Așteptăm și reacția, nu doar verbală, ci instituțională! Sesizări oficiale... nu mușamalizare!!! 

“Voce Tobă: O firmă care are zece metri cubi, nu se cunoaște că îi bagi tu un metru. (...) Adrian, nu tu că bagi, tu rupi. La școli, cine are școli? (...) Unde e mă umflatul ăla?

Voce salariat: Domne, eu cu Suciu i-am umflat la fiecare scară de i-au luat dracii. (...) Le-am tot băgat doi, trei, cinci metri, e riscant al dracu.

Voce Tobă: Adriane, să nu mai îmi zici de primărie, că bag peste 20.000 în plus. Eu bag. Eu mă duc la primărie cu tine în brațe. (....) Hai la instituții. 

Salariat: Mi-e frică să bag la Consiliul Județean.

Voce Tobă: Bagă la Consiliul Județean. (...) Bagă-le mă zece metri cubi, că nu se cunoaște. Spunem că a fost o eroare de citire, o eroare ce ceva. Trebuie să aduc 400.000 luna asta, băi, băieți, înțelegeți? Luna asta trebuie să aduc 400.000.

Voce salariat: Și luna ailaltă ce facem?

Voce Tobă: E o cădere, dar trebuie să aduc luna asta, că ți-am spus. Trebuie să aduc, indiferent. Ascultă-mă, cu riscul de a sparge contoarele, să fiu al dracu, ascultă-mă, le sparg.

Voce salariat: Doamne, ce am ajuns.

Voce Tobă: Bă, tu de unde vrei să îți iei banii?

Voce salariat: Până aicea cum a fost bine?

Voce Tobă: Lasă dracu și taci!

Voce: Mă, vrei să accesăm fondurile, să facem... Asta e, n-avem ce face”.

 

Ați înțeles cum stă treaba. Umflă facturile, apoi ne sparg contoarele, ne pun altele și asta este. 

Oamenii sunt pregătiți și pentru cazul că se plânge cineva că este furat. 

“Voce: Sesizările la noi vin, nu te trage nimeni la răspundere. Nu te trag eu de șiret, bă, de ce i-ai băgat ăluia, odată ce eu ți-am spus. Sesizarea unde vine, nu vine la noi?”

 

Cei de la Aparegio sunt conștienți de faptul că se fură apă din rețea, pe alocuri cu acordul lor, dar zic că e mai bine să ne umfle pe noi la facturi. Despre pierderile și eventualele investiții.... nu are sens să facem vorbire. Lipsesc cu desăvârșire, iar unde se investește se face doar în ideea de a sifona, nu de a eficientiza. Trist. Continuăm cu un alt fragment:

“Voce Tobă: De ce vă zic eu la case? Mă duc pe Petrești, pe Panduraș, peste tot. Se vede unde udă. Cam toți sunt la fel, udă de-i găsește boala rea, te duci la el, are o cișmea, indică doi metri cubi. Dar el udă toată seara. Are un branșament, ceva. Și fu..-i mama lui, trebuie să-i bagi aluia”.

Tobă are o problemă și cu cei care nu lasă salariații Aparegio să citească apometrele. “Băgați-le și câte 200 - 300 de metri. Să-i facem să vină spre noi. Umflă-i pe toți!”.

Se pare că sunt și instituții care păcălesc Aparegio, după cum a povestit un salariat în ședință. “Am fost la RAR. RAR-ul mi-a dat ultima citire pe care a avut-o cu șantierul, cu ăștia, a fost 390 și ceva. Când m-am dus vineri și l-am citit, era 1.400 și ceva. Când m-am dus la ăla să-mi semneze așa, mi l-a semnat întâi, mi-a pus ștampilă, și după aia când a văzut că e o mie și ceva de plată l-a rupt”.

După mai multe discuții în contradictoriu, cu toții au căzut de acord să manevreze indexurile.

Primăria Târgu Jiu și consumatorii din subordine au fost cei mai umflați. Păi, primăria suntem noi târgujienii, băi, ticăloșilor!!!

“Voce Tobă: Primăria Târgu Jiu, cât e aici, 24.807, bagă 28, bagă 30. (...) Înțelege clar, dacă eu îmi asum responsabilitatea, eu mi-o asum. (...) Ți-am mai spus clar, mă duc și le iau.

Voce salariat: O să iei toate contoarele?

Voce Tobă: Toate le iau. Toate patru.

Voce salariat: Care, bă, care toate patru?

Voce Tobă: Alea mari. (...) Mă, înțelege un lucru, că trebuie să iau 30.000 în plus. (...). Măcar 20.000.

Voce: De unde-i luăm?

Voce Tobă: Îi luăm de la contorul general din spate. Îi luăm de unde i-om lua, înțelege.

Voce2: Bă, măcar scrie cu mâna stângă”.

Ultima remarcă e a unuia care l-a avertizat astfel pe șeful lui că îl paște riscul unui dosar penal.

Până la urmă, Tobă părea să se mulțumească și cu zece mii și au luat citirile la rând. “Ce scrie aici, cișmea? Băgăm aici”, zicea Tobă, subalternul lui atrăgând în zadar atenția asupra faptului că cișmeaua nu are debit cât consum voia să treacă el acolo.

Minute în șir au tot băgat. “Am șapte mii în plus”, zice cineva. “Mai bagă șapte”, îi cere șeful. “Mai bag pe dracu”, replică salariatul. “E record”, zice cineva.

“Băgai 30 de cișmele în plus, dă-le-n... că ne ia dracu”, “Băgai zece mii aproape”, “Mai bagă, mă, omule!”, “De ce 1.500 mă, bagă 3.500, ascultă ce spun eu”, “Mă înnebunești, are consumul de 200-300, noi băgăm 5.000”, “Bagă, mă, 5.000”, “Ăsta e veceul mă, nu pot să bag, că bate la ochi”, “Bagă-i o mie”.

 

Am detaliat suficient, asta după doar câteva zeci de minute de ascultare. Discutăm în esență de ore întregi.... Las organele abilitate să-și facă treaba, zic! În paralel, ne-o facem și noi, așa cum v-am obișnuit. 

P.S.: Apropo, nici mediul de afaceri nu a scăpat de jepcarii Aparegio. Din discuțiile lor avem dovada că au pulsat cu mii de metri cubi facturile unor firme. Călătoria continuă!!!