După ce actul adițional la CCM a fost semnat de liderii sindicali și administrația CEO, prin care 99 la sută din salariații companiei vor beneficia de prevederile Legii 197, a izbucnit un scandal în care liderii sindicali, în mod special cei de la Rovinari, au fost acuzați de trădare. 

Oamenii încearcă să găsească explicații pentru no - combatul lui Manu Tomescu vizavi de inacțiunile ”boșilor sindicali”, așa cum îi numea până mai ieri, și pentru toleranța față de ei din aceste zile. Astfel, s-a ajuns la concluzia că urmează o mare împăciuială sindicală, pentru că sindicatul lui Constantin Mitrescu, acolo unde Manu Tomescu este vicepreședinte, nu are reprezentativitate potrivit noii legi a dialogului social. Prin urmare, sindicatul revine la masa bogaților, chiar dacă CEO și-a dat duhul sub lumânările lor. 

Și, amintim aici o declarație a lui Constantin Mitrescu ce poate sta la baza supoziției că Sindicatul Energia Rovinari se prevalează de legislație în împacarea cu ”boșii sindicali":

 ”Mișcarea sindicală din Complexul Energetic Oltenia va fi obligată să se reorganizeze din temelii până anul viitor", spunea liderul sindical Constantin Mitrescu.

Și asta, pentru că legea s-a modificat și prevede, acum, că, pentru a putea participa la negocierile pentru contractul colectiv de muncă, o federație trebuie să aibă cel puțin 35% din numărul total de salariați.

În prezent, la CE Oltenia, doar Federația Univers se încadrează în acest criteriu, având 47% din salariați, restul federațiilor nu. FNME are 29% reprezentativitate, Energetica 12% iar Petrom doar 3%. Pentru ca, la anul (2024), să poată participa la negocierile cu administrația pentru noul CCM minimum două federații, mișcarea sindicală din CEO va trebui să se reorganizeze, spunea la Radio Infinit, Mitrescu, în luna martie a acestui an.  

Sunt atât de "convingători" acești lideri de sindicat, încât angajații au ajuns să-și piardă orice speranță în a fi reprezentați. Toți sunt pe același calapod, mânați de interese personale. Și de pe lună se vede că fac politica partidelor politice, ba chiar au început să funcționeze ca și reprezentanți ai acestora. Am ajuns în punctul în care fiecare partid are sindicatul lui. Trist!