Ministrul Energiei doar promite sprijin pentru Complexul Energetic Oltenia, dar în realitate nu face nimic concret. Un ajutor concret ar fi fost finanțarea rezervei de capacitate.

CE Oltenia are încă din 2024 grupuri în rezervă de capacitate, pe care le finanțează singur. Problema este că, din 2026, va rămâne cu doar trei grupuri, toate în rezervă de capacitate. Din ce le va finanța?

Guvernul ar trebui să aibă un interes major în finanțarea menținerii celor trei grupuri în rezervă de capacitate, pentru că altfel prețul energiei va exploda. Interesul este al României în primul rând, nu al CE Oltenia. Finanțarea grupurilor aflate în rezervă de capacitate ar trebui să însemne măcar acoperirea salariilor celor care asigură funcționarea acestora.

Ori, noi nu știm la această oră dacă sunt discuții serioase în acest sens, mai ales că, de anul viitor, compania nu mai primește nici ajutorul de stat pentru certificatele de carbon.

Prelungirea funcționării unor grupuri energetice nu înseamnă nimic, dacă CE Oltenia nu-și poate acoperi costurile. Și nu își poate acoperi costurile fără ajutor de stat pentru certificatele de carbon sau fără finanțarea rezervei de capacitate.

Dacă ar fi realizat grupurile pe gaze și parcurile fotovoltaice prevăzute în planul de restructurare, ar fi putut, din activitatea acestora, să își finanțeze singur rezerva de capacitate. Dar, știm cu toții că nu s-a pus nici prima cărămidă, nici primul panou fotovoltaic. Totul este încă la faza de hârtii și nu vedem o preocupare reală nici la administrația CEO, nici la guvern, pentru a da drumul la investiții. Că se poate, ne-o demonstrează irakienii de la Mintia, unde grupurile pe gaze se ridică văzând cu ochii. La noi, în Oltenia, nu se mișcă nimic.

Noi doar facem salată de vorbe, zi de zi, pe problemele din minerit. De rezolvat, nu rezolvăm nimic.