Ancheta făcută de Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție în cazul procurorului din Craiova, acuzat de dispariția unor sume de bani de la percheziții, dar și a unor bijuterii, a scos la iveală și modul în care procurorii se acopereau între ei. Teoretic, procedura este destul de bine făcută, astfel încât bunurile ridicate la percheziții să nu dispară în buzunarele vreunui magistrat dependent de păcănele. Practic, au fost procurori, polițiști și judecători care au constatat lipsa banilor de-a lungul anilor, dar nu au avut curiozitatea să le ia urma. Și nu îi întreabă nimeni de sănătate, pentru că în România nu avem răspunderea magistraților.

Vă prezentăm astăzi un prim caz de mușamalizare, din cele 5-6 descrise în rechizitoriu. Este vorba de un dosar instrumentat de procurorul Flavius Cristea în 2016, atunci la DIICOT Craiova, referitor la traficul și consumul ilicit de droguri. 

În septembrie 2016, procurorul a cerut autorizarea a trei percheziții în Craiova, printre care și la domiciliul Andreei Cristina Pădureanu. De aici au fost ridicați 7.350 de lei și 50 de euro. Procurorul Cristea nu a pus la dosar niciun înscris care să ateste ce a făcut cu sumele ridicate de organele de poliție judiciară. Era doar o mențiune în dosar potrivit căreia “bunurile, valorile și înscrisurile ridicate în vederea cercetărilor au fost arătate persoanelor prezente, însemnate spre neschimbare prin aplicarea de etichete pe care s-au semnat persoanele percheziționate și sigilate cu sigiliul tip MI nr. 19258”.

Rechizitoriul a fost făcut de alt procuror, Mihai Stanciu, care a trimis trei persoane în judecată, inclusiv pe Pădureanu. Despre sumele ridicate la percheziție, procurorul a consemnat că “asupra acestora nu s-au dispus măsuri asigurătorii și nu au fost depuse la dosarul cauzei”. Atât. Deși a văzut că banii ridicați la percheziții nu mai sunt, nu a raportat asta.

În cadrul anchetei demarate la adresa lui Cristea, procurorul Stanciu a fost întrebat dacă a semnalat aspecte de nelegalitate cu privire la suma lipsă, atunci când a preluat dosarul. Iată ce a declarat: “Da, este vorba de o situație. Mi-a fost redistribuit un dosar penal, știu că a fost finalizat cu rechizitoriu și când l-am preluat l-am studiat și am constatat că se efectuase o percheziție domiciliară și, potrivit procesului-verbal, se ridicase o sumă e bani. Îmi aduc aminte că s-au ridicat și lei și euro, cu aproximație 7.000 de lei și 50 de euro, iar la dosar nu am găsit o dovadă a ceea ce s-a întâmplat cu banii după ridicarea lor de la percheziție, în sensul că nu exista nicio recipisă de depunere a sumelor de bani, nu exista nici ordonanță de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului, dar nu existau nici sumele în materialitatea lor. Am dispus trimiterea în judecată a persoanei de la care se ridicaseră sumele pentru fapte incriminate de Legea 143/2000, dar cu privire la sumele de bani nu am dispus măsuri, pentru că nu aveam nicio dovadă a ceea ce s-a întâmplat cu ele după ridicarea de la percheziții”.

Procurorul nu s-a gândit însă să caute dovada. “Constatările referitoare la lipsa sumelor, precum și la absența actelor procedurale referitoare la aceste sume, le-am inserat într-un proces verbal”, a mai precizat procurorul, spunând că nu își aduce aminte dacă a discutat cu polițiștii despre ce s-a întâmplat cu banii, știind însă sigur că nu a discutat nici măcar colegial cu procurorul Cristea. 

Procurorul Stanciu nu aplică legea, ci regula nescrisă

Procurorul Stanciu a declarat în cadrul anchetei că “Există o regulă nescrisă în derularea urmăririi penale ca polițiștii delegați să efectueze perchezițiile să prezinte procurorului de caz procesele verbale de percheziție și bunurile ridicate cu acest prilej, fără a se consemna scriptic această operațiune de predare-primire”. 

Regula nescrisă a pornit de la faptul că cinstea oamenilor legii nu ar putea fi pusă la îndoială. “Această regulă derivă din buna credință și încrederea reciprocă ce operează între procurori și polițiștii delegați”, a precizat magistratul, menționând că de când lucrează el în DIICOT nu au existat suspiciuni cu privire la buna credință a polițiștilor desemnați să participe la percheziții. Doar că, de această dată, nu buna credință a polițiștilor era pusă la îndoială.

Interesant este că, în dosarul de trafic de droguri, Pădureanu a fost condamnată la patru luni de închisoare, iar instanța a dispus confiscarea sumelor, fără ca acest lucru să fie posibil.

Audiați au fost și polițiștii care au participat la percheziție, care au povestit că au găsit banii despre care Pădureanu a spus că ar fi ai mamei sale și nu au legătură cu o activitate infracțională. Polițiștii l-au sunat pe procurorul Cristea, care a dispus ridicarea banilor, ceea ce polițiștii au și făcut și i-au predat acestuia, cu proces-verbal. De altfel, în mai multe dosare procurorul Cristea a dispus ridicarea unor sume de bani și bijuterii care nu aveau legătură cu cauza, valori pe care îndrăznim să spunem că și le însușea. Și vorbim în total de zeci de mii de euro. Curios fapt, procurorul nu este acuzat de furt, fiind trimis în judecată doar pentru abuz în serviciu și distrugerea unor înscrisuri.