antiVirale
COMPLEX MASCULIN
Fabulă...
de Adrian Calistrate
Un cal, pursânge și frumos,
Cu părul brun si mătăsos,
Cu coama strălucind in vânt,
Privirea plină de avânt,
Era , ce să mai spun, perfect!
N-avea-n structură un defect.
Picioare zvelte, cu ce mușchi,
E iute ca un pescăruș,
Care coboară in picaj,
De zici ca mușcă din pavaj,
Dar c-o mișcare de artist
Se-oprește-n echilibru, fix.
Si ce șarmant ș-atrăgător
Că iepele oftau in cor
Si ca să-l aibă ca iubit,
L-ar fi iubit in fel si chip
Si de morală ar uita
Le facă spume, l-ar lăsa.
Si de plăcere-ar necheza
Noapte și zi ... și tot asa...
Eheei, acuma intervine
Ceva ciudat pot a vă spune.
In mintea calului frumos
Se naște-un gând ... pretențios.
Deși ce trup, ce mers aveau
Pe-orcine altul cucereau
Dar nu pe el ... el căuta
Un pic mai mult, mai altceva.
Să simtă când o strânge-n brațe,
Un piept masiv ... ce voluptate!
Si i-ar șopti cu multe șoapte,
De-amor, in fiecare noapte
Ș-ar fi iubit-o mult si calm,
Până la cel din urmă gram
S-ar stoarce-n fiecare zi
Dar brusc din vis, el, se trezi.
Fugi vis frumos, își spuse dur,
Privind la iepele din jur
Dotate prea puțin ... și trist.
El căută din nou, alt vis
Și suspina-ndelung, convins
C-avea un țel de neatins...
Și sport, tot mai putin facea
Și incepuse să și bea
Si zilele treceau la fel
Venea acasă singurel
Pierdut era ....
Dar , intr-o noapte se-ntorcea
Bine drojdit, spre casa sa
Si pân ce cheia își găsi
Întoarce capul ... ș-o zări...
Lipită de un felinar,
Cu umbra-ntinsă pe trotuar,
Frumoasă ... zveltă ... nu conta,
Lumina albă-i contura,
Un piept masiv... cum își dorea....
Și înțelegi, te-ai prins ușor
Urmă o scena de amor,
O duse-n casă imediat
Ș-o aruncă direct in pat
Și o iubi, iute și-ncet,
Pâna căzu, lat si inert,
C-un ultim gând , privi spre cer
Veni norocul și la el
Zâmbi ușor ... și adormi...
Într-un târziu el se trezi,
Și-și aminti că negreșit,
De-acuma-i și el fericit
E soare-i vară, e perfect,
Deschise ochii-apoi încet
Si constata că-i un tembel
Zâmbea o vacă lângă el.....