De Adrian CAListrate

O iapă... dulce, senzuală

 Avea si trup, avea si scoală,

Era curtată de artiști

Pictori, poeți si chitariști.

Seara pe stradă când ieșea

Totul în jur capitula

Totul alb-negru, ea... color

Totul discret, ea... izbitor

Și ah, ce gene, evantai

Doar ea făcea cât un serai,

Un corp de Eros făurit

Și vântul se oprea uimit

Iar mai apoi sufla năuc

Purtând parfumu-i peste câmp.

 

Dar cât de elegant erai

Vedea prin tine, nu contai

Toți caii tropoteau galant

Și în genunchi cădeau instant

Jurând total pe viața lor 

Că pentr-o noapte de amor

Aduc și luna de pe cer 

Dar ea trecea zâmbind... stingher,

Văzând ce superficial

Gândea oricare june cal.

...Dar seara, singură, in pat

În neglijeul dantelat

Se mângaia ușor, visând

Un mânz superb, cu iaht, venind

Luând-o si plutind apoi

Spre-o insulă unde ei doi,

Nestingheriți de ochii lumii

Se vor iubi precum nebunii

Ș-unui amor fără egal

Se vor abandona total

Uitând de toate și de toți

Purtând pe ei cel mult chiloți

Din răsărituri spre apusuri

Zburdând ușori, precum doi fluturi ...

 

...Ehei ce viată, dragii mei

Gândea săraca-n mintea ei

Plângând și-uitandu-se-n oglindă

Că iar Crăciunul o s-o prindă

Fără de prințul mult visat

Și se-aruncă tristă în pat

Și adormi intr-un târziu

Oftând si ea, si eu, când scriu ....

 

  Dar dimineața, maică-sa,

Intră ușor pana la ea 

Și îi șopti c-un ton ... distrat

Că-n weekend este bal mascat !

  (La vila unui boss magnat)

Cu invitați numai de seamă

Și în ținută doar de gală

Și muzicanți de mâna-ntâi

Ca în povești și alta nu-i!

Ea iute coborâ din pat

Și nu făcu nici-un rabat

Alese rochia perfectă

Care-i cădea pe siluetă

Punându-i formele-n valoare

De-o frumusețe răpitoare.

Iar masca iși alese-anume

Pe Afrodita cea din spume ...

 

Iar vremea iute că trecu

Și balul iată că-ncepu ...

Ce candelabre, ce lumini,

Luxul uimea orice priviri

Iar dulcea muzică suavă

E ca o muză ce te-ndeamnă

S-oferi tot ce ai tu mai bun

Și să te-ndrăgostești nebun

Și asta chiar se intâmplă

Cu scumpa iapă gingașă

Iar el, un june tăuraș

Șarmant cu ochii de poznaș

Serviră băutură fină

Și-n pași de dans se învârtiră

Apoi pe buze s-au atins

Iar Cupidon cu arcu-ntins

Fiind prezent cu tolba plină

Îi nimeri drept in inimă ...

Și acest june tăuraș

Privind-o-atât de drăgălaș

Șoptindu-i: Spune draga mea

Ce iți dorește inima ?

De mân-o luă și alergă

Și intr-o cameră intră

Și-n capătul de coridor

Urmă o noapte de amor....

 

Spre dimineață se trezi

La niște ceasuri cam... târzii

Și întorcându-se in pat

Pe tăurașul dezbrăcat

  (Era chiar fiul de magnat !)

Ea îl zări și-ncremeni

Și iute-apoi din pat sări

Si pân-acasă alergă

Direct in brațe-i se-aruncă

Plângând cu lacrimi cât un ou

Vai mamă ... o sa nasc un bou ?

Dar mă-sa, iute, la moment

Dădu exemplul elocvent:

Uite la tac-tu cum stă-n pat

E tot crăcit... sigur e beat,

Odată poate-a fost frumos

Dar cu-altceva nu m-am ales

Si cu motive bine-alese

Până la urmă o convinse

Și veste-n lume se dădu

 O nuntă mare se făcu

Și mă-sa veselă zâmbea

Iar taică-su ....nu mai conta !

Dar timpul nu trecu usor

Căci junele cuceritor

Avea mașini, iaht, tot ce vrei

Dar apetitul la femei

Îi rămăsese tot intact

Un Casanova debordant

Iar ea... e singură pe șes

Din când în când ș-apoi mai des

Dar pân la urmă izbucni

Și ea, pe prinț, îl părăsi ...

Acasă o primiră cald

Știau de ce, ce s-a-ntâmplat

Întâi cu lacrimi si tristețe

Apoi un zâmbet peste fete 

Se așternu și negreșit

Părea că e ca la-nceput

Deși nu era chiar așa

Căci o morală ... exista!

Când maică-sa în dormitor

Văzu izmana pe covor

O luă frumos ș-ompături

Apoi spre soț cu drag privi

Sta tot crăcit ș-i zâmbea calm

Nu era prinț, n-avea un ban

Dar era sincer ș-o iubea

Ș-asta e tot ce își dorea!