Minerii și energeticienii din Complexul Energetic Oltenia și-au câștigat, în sfârșit, dreptul de a pleca la pensie la 52 de ani, dacă au 30 de ani munciți, dintre care 25 în cariere miniere și termocentrale.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dat un verdict clar, menționând că nu contează ce grupe de muncă au avut aceștia până acum și nici dacă au fost plătite contribuții sau nu.

Potrivit unor surse, sunt circa patru mii de salariați care se încadrează deja în aceste condiții. Pensionarea acestor oameni este singurul lucru bun care rămâne în urma celui mai mare genocid economic de după Revoluție, cel puțin din zona asta a țării.

Vor fi unii care vor spune că pot fi angajați alți oameni. Da, pe unele posturi ar putea fi făcute angajări, dar pe alea care contează nu. Școala nu mai produce specialiști în exploatarea de utilaje miniere și energetice, tinerii nu mai au chef să își rupă oasele, așa cum au făcut-o părinții lor. Spun salariații din companie că ăștia noi au nevoie de șase luni ca să nu se rătăcească prin instalație. 

Este normal ca oamenii să se bucure că se pensionează la 52 de ani. Dacă sunt realiști, vor înțelege că legea nu a fost dată pentru ei, pentru sănătatea lor, pentru viața lor. Legea a fost dată pentru închiderea termocentralelor.

Asta s-a dorit de la început, asta s-a obținut. Pas cu pas, mai întâi prin destructurarea mișcării sindicale, apoi prin acele organizații de mediu care au blocat extinderea carierelor miniere. A urmat taxa aceea teribilă, pe care o știm sub denumirea de certificate de carbon, care a luat din bugetul companiei mai întâi zeci de milioane de euro pe an, până la 600 de milioane de euro anul trecut.

Și a mai fost căpușarea mineritului, care zeci de ani a subvebționat agentul termic din localități din întreaga țară, în loc ca banii să fie folosiți pentru investiții.

Minerii și energeticienii și-au câștigat un drept de care au fost privați în ultimele decenii. Nu este vina celor care se pensionează că grupurile energetice vor fi închise unul câte unul. Dar este bine să știm că asta se va întâmpla și probabil că s-ar fi întâmplat oricum, și cu oamenii în activitate. Este bine să știm că termocentralele se vor închide și că acestea nu vor putea fi suplinite de câteva hectare de panouri fotovoltaice. Este bine să știm că, odată cu închiderea termocentralelor din Oltenia, România nu mai poate fi nici măcar teoretic independentă energetic. Este bine să știm că, odată cu închiderea termocentralelor din Oltenia, prețul la energie va rămâne mare, nu doar pentru noi, acasă, ci și pentru firme, care vor închide una după alta. Este bine să știm că România nu mai are viitor economic. E bine că știm că a murit și speranța.

Repet, nu e vina oamenilor care vor ieși cu miile la pensie. Nici a celor care nu au pregătit alți oameni, tineri, care să le ia locul. Pentru ce să îi pregătească, dacă închiderea era decisă oricum?

Este vina celor care au condus această țară, care au știut ce se urmărește și au tăcut. Este vina celor care au primit puterea din mâinile noastre, din patru în patru ani, dar s-au închinat mereu la Comisia Europeană, crezând că de acolo vine puterea. 

Peste 3-4 ani, ne vom uita în jur și vom vedea un județ pustiu. Ni se va reproșa tot nouă că nu am știut să accesăm bani din PNRR sau FTJ, că nu am construit alternative deși bani au fost. 

Avem noi vreo vină în faptul că ei vorbesc de câțiva ani de Fondul de Tranziție Justă, dar nu a venit niciun euro? Avem noi vreo vină că ei alocă banii din PNRR doar pentru anvelopări, transport electric, cursuri de tot felul, nu pentru producție? Putem trăi fără energie, dar nu putem trăi fără piste de biciclete? 

Poate vor mai ține Complexul Energetic Oltenia pe perfuzii doi ani, să treacă anul electoral 2024. După aceea...