Complexul Energetic Oltenia este un important consumator de gaze naturale, acestea fiind folosite și în termocentralele pe cărbune.

Din luna martie încearcă să găsească un furnitor pe bază de contract anual și nu reușește. La 28 martie a fost lansată procedura pe Bursa Română de Mărfuri, au fost trimise invitații către potențialii ofertanți, dar nimeni nu a depus nicio ofertă nici în martie, nici în aprilie, procedura fiind anulată. 

Compania a apelat la ceea ce autoritatea de reglementare numește furnizor de ultimă instanță (FUI), adică la firme cu care pot face contracte pe o lună, până la încheierea unui contract.

Doar că, deși CE Oltenia a tot încercat să găsească ofertanți pe Bursa de Mărfuri, aceștia au trimis de fiecare dată justificări de neparticipare, desigur invocând instabilitatea prețului la gaze naturale, în contextul războiului din Ucraina. Lună de lună, aceiași furnizori care refuză să depună oferte la licitație livrează gaze în regim de furnizor de ultimă instanță, la prețuri mai mari.

Aceeași problemă o au sute sau mii de instituții publice din România, care nu găsesc furnizor de gaze și trebuie să apeleze la furnizor de ultimă instanță. Gaze naturale sunt pe piață, dar toate companiile de distribuție preferă prețul speculativ pe care îl pot obține ca furnizor de ultimă instanță. ANRE ar trebui aici să nu le mai permită firmelor care refuză să depună oferte la licitație să fie furnizor de ultimă instanță, altfel nu va fi stabilitate în piață.