Așa cum majoritatea dintre noi ne așteptam, la doar 2 săptămâni distanță de când o parte din elevi a revenit în bănci, mulți se pregătesc deja să se întoarcă acasă... pentru școala online.

Datele arată o creștere a numărului de cazuri pozitive la nivelul țării, iar ușor, ușor, tot mai multe localități intră sau vor intra în scenariul roșu.

Ministerul Educației a anunțat că ia în considerare ideea ca elevii din anii terminali să continue cursurile fizic și în localitățile aflate în scenariul roșu. Ar fi una dintre puținele măsuri bune luate în ultimul an în ceea ce privește educația în România.

Dar, problema tocmai acum apare. O voce răzleață, ce ar fi trebuit să își arate tăria și puterea în momentele când elevii aveau nevoie să fie reprezentați în fața factorilor decizionali de către persoane integre, aceea a președintelui Consiliului Național al Elevilor, Rareș Voicu, a transmis un mesaj: “Consiliul Naţional al Elevilor NU este de acord ca cei din clasele terminale să meargă la şcoală în scenariul roşu”.

Acesta declară faptul că, după ultimele consultări, rezultatele spun că dotările sanitare din școli lasă de dorit. Păi, dacă stăm puțin să ne gândim, TOT SISTEMUL SANITAR în România lasă de dorit. Nu de un an. De câteva zeci. Asta ce ar însemna? Să nu mai trimitem oamenii să se trateze la spital? Nu trimitem elevii la școală pentru că nu ai suficient gel dezinfectant în băi? Că nu e hârtie și săpun? Asta se întâmpla și înainte. Nu sunt părinte, dar sunt sigur că în traista fiecărui elev apare mai nou o sticluta de dezinfectant, măcar de gura părinților luată. 

Rareș Voicu a atașat comunicatului o statistică făcută parcă de marțieni, acarieni ori lilieci, unde ne prezintă rezultatele unei consultări cu... nu știm cine. Spune el, un număr de x elevi din câteva sute de unități de învățământ. Un chestionar online, unde elevii și-au spus părerile, fără a putea oferi date concrete la ceea ce au fost chestionați. Aceștia au fost întrebați dacă consideră că stocul de măști și dezinfectant din școli este suficient, dacă cred că sălile de curs sunt aerisite cum trebuie, dacă că și iată că...

Consider că ceva, atunci când deoarece altceva... sau eu cel puțin așa am învățat. În întrebările chestionarului, lipsea căsuța cu deoarece.

Dacă în baza unui astfel de chestionar, președintele CNE spune că nu susține prezența fizică la cursuri a elevilor din ani terminali, atunci ce rost ar mai avea să îi sugerăm să facă o statistică cu privire la impactul pe care școala online l-a avut asupra calității actului didactic, asupra gradului de înțelegere și percepere a informației de către elev, impactul pe termen lung asupra psihicului elevilor din primii ani (cunosc un caz, la 7 ani, un băiețel și-a întrebat părinții de ce trebuie să meargă la școală, ca până acum a putut face școală și acasă).

Se pare că ne putem declara corigenți și la capitolul realizare de statistici și interpretarea rezultatelor.

În momentul în care faci o astfel analiză de risc, trebuie luate în calcul și lucruri care vor fi făcute de către elevi în mod voit și firesc. 

Nu trimitem elevii la școală... care noi? Tot noi, elevii. Asta e bună. Dar ce facem? Să fim sinceri unii cu alții... Vom sta și vom sufla în paie prin cafenele, cu căștile în urechi, la orele online. Acolo nu va fi covid, garantat, nu? Nici prin mall, când zgâriem cu privirea hainele din magazine, în timp ce în cască se aude vreun profesor pe la clasă. Când discutăm despre comunitatea elevilor, ne raportăm la toți elevii, inclusiv cei care, că vrem să recunoaștem sau nu, îi găsim la casinoul de la colțul blocului, ori cel vizavi de școală, ori cel din centrul orașului, pentru că sunt absolut peste tot. 

E periculos să mergi la școală în scenariul roșu, dar nu e periculos să mergi la supermarket?

Vai și de noi uneori... nu doar de alții. Cred că unii dintre noi au înțeles diferit și greșit ce trebuie să însemne acel apelativ - “Generația altfel”.