Pe 27 aprilie 2025, Spania se lăuda că a atins un moment „istoric”: întreaga sa rețea electrică era alimentată exclusiv din surse regenerabile. Aplauzele au fost pe măsura entuziasmului activiștilor ecologiști și a guvernelor de stânga care au transformat „energia verde” într-o dogmă. Doar câteva zile mai târziu, întreaga Peninsulă Iberică s-a cufundat în întuneric — un blackout masiv care a paralizat Spania și Portugalia, aruncând zeci de milioane de oameni în haos.

Orașe întregi au fost oprite. Aeroporturile au fost închise, trenurile blocate, spitalele s-au bazat pe generatoare, iar semafoarele defecte au transformat drumurile în capcane. Evenimente internaționale, precum Madrid Open, au fost suspendate. Oamenii au fost prinși în metrou, în lifturi sau forțați să meargă kilometri pe jos, pe întuneric. Pierderile sunt evaluate la miliarde de euro.

Aceasta nu a fost o simplă pană. A fost rezultatul direct al unei politici energetice făcute fără cap — o lecție dură despre cât de scump poate deveni idealismul rupt de realitate.

Cauzele tehnice ale colapsului sunt încă în analiză, dar explicația de fond este limpede: infrastructura energetică a fost sacrificată pe altarul ecologismului ideologic. Rețelele iberice, dependente de surse regenerabile intermitente precum soarele și vântul, s-au dovedit fragile și incapabile să reziste la stresul realității.

În loc să construiască un mix energetic robust și rezilient, guvernele socialiste din Spania și Portugalia au grăbit închiderea centralelor pe cărbune și au blocat investițiile în nuclear, înlocuindu-le cu panouri solare care nu funcționează noaptea și turbine eoliene inutile când nu bate vântul. În Spania, energia din cărbune a fost redusă de la 40% în 2007 la sub 2% în 2023. Energia nucleară, singura sursă curată și constantă, este sub asediu.

Deși avertismentele au existat — inclusiv din partea autorităților energetice portugheze care anunțau vulnerabilitatea rețelei încă din 2022 — factorii de decizie au preferat să ignore realitatea, urmărind ținte de decarbonizare impuse politic, nu dictate de rațiune tehnică sau securitate energetică.

Interconectivitatea europeană, menită să faciliteze schimbul de energie, s-a transformat într-o sursă de risc suplimentar, într-un sistem în care o defecțiune într-o țară poate declanșa un colaps în lanț. Iberia a fost decuplată complet, iar importurile din Franța și Maroc, pe care se baza în situații critice, nu au mai putut salva situația.

Această criză nu este un accident izolat, ci o consecință logică a unui sistem planificat prost, orientat mai degrabă de ideologie decât de logică inginerească.

Este timpul ca Europa să învețe din eșecul Spaniei și Portugaliei. Nu poți construi un sistem energetic solid cu lozinci și promisiuni. Ai nevoie de capacități de bază fiabile: energie nucleară, centrale pe gaz și, temporar, chiar și cărbune. Regenerabilele au rolul lor, dar nu pot ține singure luminile aprinse.

Dacă liderii continuă să ignore lecțiile penei de curent din aprilie, viitorul va aduce mai mult întuneric — la propriu și la figurat.

Pentru că un adevăr rămâne de necontestat: ideologia nu generează electricitate.