România s-a dovedit a fi nu o dată țara în care mori cu dreptatea în mână, dar ceea ce li se întâmplă minerilor și energeticienilor din Complexul Energetic Oltenia este prea mult. Și nu prea mult de ieri, de azi, ci de foarte mult timp.

Este incredibil cum, după ani de proteste, au obținut recunoașterea prin lege a condițiilor speciale în care au lucrat și dreptul de a se pensiona la 52 de ani, dar legea nu se aplică nici la aproape doi ani de la adoptarea acesteia.

Sunt opt mii de salariați nedreptățiți numai în Gorj, plus cel puțin 20 de mii de foști salariați din minerit și termocentrale. Ar fi suficient un singur protest, de 10 minute, cu toți acești oameni, și am convingerea că problema ar fi rezolvată. Doar dacă bat o dată din picior 30 de mii de oameni, se cutremură și Casa de Pensii, și Prefectura, și sediile de partid. Cred că ajunge unda și la guvern.

În România, toate protestele s-au mutat pe facebook, prea puțini o mai fac în stradă. Drept este că protestele sunt mereu folosite de alții, dar aici vorbim de un drept de care zeci de mii de oameni sunt privați abuziv, pe cale administrativă.

Nimeni nu vă ia în calcul dacă protestați pe facebook. Minerii sunt o forță chiar și acum, după multele valuri de concedieri colective. Că nu mai pot salva compania, este evident, dar își pot câștiga un trai decent, obligând statul să respecte legea. Când au uitat minerii puterea pe care o au? Și Ceaușescu se temea de protestele minerilor, ăștia de acum ar face pe ei de frică.